Povestea frumoasă a unei căsnicii nefericite

redactat de Stancsuy Sanda

 

 

În urmă cu foarte mulţi ani se întampla să fiu undeva în plin câmp, căutând maci roşii. Câmpul era pustiu şi gol dar undeva într-un lăstăriş, am zărit un spin. L-am privit şi-am plecat, dar gândul mi-a rămas la el. A doua zi m-am dus iarăşi în acelaşi câmp gol şi pustiu, dar nu să caut maci, m-am dus să iau acel spin la care imi rămăsese gândul in urmă cu o zi.

Am luat spinul din pământul uscat şi zdrelit, l-am purtat cu atenţie până am ajuns în grădina unde urma să-l plantez.Am pregătit terenul ca un grădinar iscusit ce mă consideram, deoarece îi alesesem un loc luminos în centrul grădinii, tocmai pe considerentul că restul florilor vor păli în spelndoarea şi frumuseţea spinului, pe care urma să-l plantez. Din acel moment am început să am grijă de spinul meu cu care eram în fiecare zi şoptindu-i că aştept minuni de la el. De fiecare dată spinul mă răsplătea cu câte o mică înţepătură, iar eu îi mulţumeam intes, crezând că în următoarea zi se va întampla minunea pentru care eu l-am adus  din câmpul gol şi pustiu pentru a înfrumuseţa personalitatea grădinii mele.In fiecare zi spinul făcea la fel,văzându-se acoperit de atâta importanţă. Deşi mă înţepa în fiecare zi, iar rând pe rând celelalte flori din grădina mea îmi plângeau de milă, eu le ignoram şi continuam să aştept minunea de la spin , dar nu se întâmpla nimic… până când într-o zi i-am şoptit că preferam să fie un mac roşu nu un spin, iar el s-a enervat atât de tare încât m-a înţepat cu toţi spinişorii pe care îi mai dobândise pe tot parcursul anilor cât eu am avut grija de el. Deşi îmi curgea sângele şiroaie, eu continuam să am grijă de el în continuare, dar cu multă precauţie să nu ma pătez de sânge.Din ziua în care i-a spus de macii roşii, am început să văd doar maci roşii înflorind din spinul meu arid şi gol, până într-o zi când am hotărât că locul spinului meu nu mai este în acel loc frumos din grădină şi că nu mai vreau să am grija de el, hotărând  să îl scot şi să îş pun rezemat de gardul grădinii, poate s-o întâmpla ceva cu el. Il priveam în fiecare zi cu tristeţe, cerându-i socoteală pentru “macii roşii” în care îmi transformase gândul, iar el la rândul lui îmi răspundea trist şi pustiu ” dacă un mac, eu ştiam că nu pot să devin, nu te lăsam să mă culegi din acel pământ uscat, gol şi pustiu” .

Bătut de vânt, de ploaie şi tristeţi, bietului spin îi căzuseră acele la pământ, la fel cum era când l-am cules.Îl priveam zi de zi şi mă gândeam dacă să-l replantez, dar un gând ce mă bătea de mult, îmi spuse: Timpul -strigând în gura mare-, doar timpul îţi va spune ce soartă va avea. Să-l replantez? sau să-l laşi să moară aşa.

Îţi mulţumesc, spin, pentru că ai devenit macul meu roşu!