Demult n-am mai scris pe blog despre hălăduirile de altădată care le aveam cu mama. Dar vara a venit din nou, sezonul „plimbos”, cum îmi place mie să-i mai spun, a venit iară. Iar cu ocaziunea asta foarte specială am decis că o plimbare în Poiană n-o da în cap la nimeni, dar pe lângă asta, dacă tot am trecut prin Kronstadt, să fie primite toate vizitele care le puteam efectua împrejurul centrului: muzee, un Mc’Donald’s ca să îmi astâmpăr foamea, Prima şcoală românească, cartierul Schei şi troiţele, multele troiţe care au fost construite din pricina faptului că nu se dădea voie să se construiască biserici după cum am aflat de la domnul Vasile. Dar ca să nu merg din Brasov fără să fi vizitat „obectul” de studiu al multor regizori, am gândit că o plimbare pe strada Sforii ar prinde numa bine!
Apoi pe lângă toate astea, vizita urma să se încheie, mama şi cu mine urmând să luăm trenul de 16.47 spre Cluj, dar fiindcă pentru că deoarece şi prin urmare eu cu regret trebuie să o mărturisesc azi o fost prima oară în Poiană, m-am tot rugat să mergem batăr o jumate de ceas, să simt şi eu gustul proaspăt de aer cum numa’ la munte găseşti. Aşadar, bugăt cu vorbăria, priviţi: 
rugbyk1d
denis şi blogul său 