Gândeşti

Să lupţi,să crezi,să îţi joci şansa,să fii tu,să asculţi,să ajuţi,să plângi,să vrei,să zâmbeşti,să îmbrăţişezi,să săruţi,să stai degeaba,să te plimbi sub soare,să faci ce alţii doar visează,să te joci,să ţipi de bucurie,să ţipi de durere, să te tai în foaia de la caiet,să zâmbeşti când cineva îţi zâmbeşte, să asculţi când cineva are nevoie să fie ascultat,să iţi joci şansa atunci când crezi cel mai puţin în ea, să lupţi pentru ce îţi doreşti, să fii tu când spui unei fete că o iubeşti, să plângi când cel mai bun prieten îţi spune că e mândru de tine,să vrei să zbori deasupra mării, să săruţi o fată sub picurii reci ai ploii, să stai degeaba cu ea şi să faci tot ce te face să te simţi bine. De ce? Vei dori să ştii!

Se adună norii

De vreo 2 zile, vremea ne tot ameninţă, se tot joacă cu noi, ba că plouă, ba că nu plouă.De ninsoare nici nu e vorbă…încă! Chiar mă mir, merg la şcoală dimineaţa cu un tricou şi o flanelă subţire şi nu am nici pe dracu…ceea ce în alţi ani, nu mai îndrăzneam să fac asta. Totuşi ne tot ameninţă ăştia de la meteo, ba în stanga, ba în dreapta, că va fi o iarnă grea… Hmm, primele semne de iarnă grea ar trebui sa vina pe la sfarşitul toamnei…ori mă înşel? Facem plajă până la solstiţiu?

În altă ordine de idei, ce-i cu poza de mai sus? Dânsa, draga de ea, e făcută în jurul orei 4… 4,30. Am urmărit toată ziua nişte nori dinăştia ureşeşti, prin tot Clujul (adică vreo 4, 5 străzi din centru) până am reuşit sa prind oarice pe aparat. Culmea e că toată ziulica a fost înnorat şi a pticurat de vreo 2 ori..aşa să ne sperie doar, şi după ce am făcut poza asta, a şi început să plouă…aşa cinaş. Dar mă întristează totuşi…nu mai plouă aşa cum ploua înainte toamna…

Ţin minte că aveam vreo 4 or 5 ani şi mă tot duceau ai mei la Dezmir, că plânjeam după o mirătură de câine..(iubeam câinii enorm, acum n-am unde să-i ţin din păcate) că aproape toată copilăria-adică de dinainte să merg la şcoală- am petrecut-o la buna şi la bunu. Să revin: şi aşa, m-a prins şi pe mine odată toamna în Dezmir, mai exact tot aşa o lună noiembrie…Singurul lucru care mi-l amintesc clar e că ploua… dar nu ploua exagerat de tare, ploua normal şi încontinuu. Apa prin  Şanţuri curjea în jos (nu în sus, că nu sfidează legea gravitatiei)pe strada Crişeni (pentru cunoscători) şi drumu era tăt numa tină! Dacă vroiai să ajungi cu bine pe jos din vârfu dealului, de la bufet, până la calea ferată…iţi trebuia un echipament serios, altfel Flenduri te făceai…

Oricum, ideea e că prin  discursul de mai sus, vroiam să vă evidenţiez faptul că lumea e în continuă distrugere… şi se pare tot mai mult că nu e o dumă, e un fapt. Păcat, dar adevărat…