O nouă poveste

Mă amuză cum unii sunt atât de hotărâţi asupra ideii :  ” Eu? Să citesc? Bă,Denis, tu crezi că eu îs şobolan de bibliotecă?”  Prietene, să fii tu ce vrei, da până nu citeşti măcar o carte eu zic că trăieşti degeaba. Da, cum ai auzit. Degeaba. Defapt mai e şi treaba asta cu generaţiile. Îmi povestea un bun prieten acum câteva zile despre setea de cultură din tinereţea lui : „Copile, nu aveai ce să faci pur şi simplu. Era o secetă de cultură în ţară de te chinuia psihic. La tv nu aveai ce să vezi în timpul zilei, eventual dacă erai atât de dement încât să stai să te uiţi la pureci, aşa că citeam tot ce prindeam. De la romane poliţiste până la cărţi de bucate si cronici. Şi când stau acum să mă gândesc câtă informaţie vă este oferită în mari proporţii gratuit şi voi nu profitaţi îmi vine să vă strâng de gât pe toţi. ”

Din păcate dacă azi nu eşti Pă Trend cu facebook-u (bine, aici n-am ce comenta, şi eu am cont) cu aparatu foto DSLR de la D90 pana la D5100 că încă D7000 nam vazut la nime, şi la Canon nu se baga decât oamenii cu cap. Acum toată lumea e cu Nikon…ceea ce e păcat, strică tot farmecul fotografiei. Dar mă rog, nu despre oameni de genul e vorba acum.Să îmi continui ideea. Dacă nu eşti pă trend, eşti considerat…banal e prea puţin spus la ce cuvinte s-au inventat acum.

Revenind la ideea mea, chiar aseara am terminat o cărţulie destul de interesantă. Scurtă, plină de aventuri în lumea fantasticului şi  de afecţiune.În  „35 Mai”, de Erich Kastner (a cu două punte deasupra) este vorba de un fecior, Konrad şi unchiul său Ringlehuth care într-o frumoasă Joi de 35 mai pleacă prin dulapul unchiului din hol într-o aventură spre mările sudului în care vor întâlni : oameni leneşi, un oraş automatizat care se ruinează de cum ajung ei acolo, păduri din jucării, o doamnă care spală ecuatorul şi o fetiţă care.. ei bine, citiţi dacă sunteţi curioşi!

Retrospectivă

Privind în urmă, am lăsat o dâră de fapte care nu pot fi schimbate. Mă tot gândesc dacă e bine să judec prost anumite persoane după ce săvârşesc anumite fapte admirabile, apoi cad în obscuritate şi revin la starea lor iniţială, inertă, din care i-am scos. Mă gândesc că dacă e nevoie de un impuls ca să te scoată dintr-o stare anume, de ce nu poate impulsul ăla care ţil ofer la început să ţină mai mult de patru sau cinci zile? Sau de ce crezi tu că monotonia cu care vrei să mă impresionezi funcţionează? Crezi că dacă ai reuşit să iţi ţii cumpătul atâta timp fără să faci nimic te face cu mult mai …altceva decât eşti defapt? Până la urmă, sub presiune tot cedezi, pentru că laşi să se vadă asta, şi îţi asumi riscul ăsta poate fără să te gândeşti că e un triunghi din care nu mai poţi ieşi : fericire, indiferenţă, obscuritate şi de aici triunghiul se „învârte”. Să mă gândesc. Dacă ar fi să banalizez şi mai tare tot ceea ce am scris mai sus aş putea simplu să folosesc o scurtă propoziţie : nu îmi pasă dacă tu crezi că lumea se rezumă doar la câteva nimicuri, pe care tu le numeşti idealuri.

În sfârşit, sunt satisfăcut că cel puţin înţeleg că totul are un sens, chiar şi în rândurile de mai sus.  Denis Stancsuy.

p.s. : Cred că merit să fiu înţeles decât de mine însumi. 

p.s.2 : Nu, nu cred asta.

Din floare în floare

Deşi ideile mă năpădesc, şi problema cu antetul e un stereotip deja, am decis să vorbesc despre activitatea, sau activităţile legate de blog.

First, deşi am decis să schimb tematica blogului, din cea de Blog de critică la cea de Blog de linguşeală şi fotografii, nu ţine. Tot trebuie să înjur pe cineva sau să comentez ceva. Aşadar din când în când va mai apărea câte o postare de genul ultimelor 2 (uouTV şi aia cu oamenii care nu gândesc).

În altă ordine de idei, cred că mă apuc de lucru. Serios. Am început să iau fotografia din glumă din joacă, puţin mai în serios şi să mă apuc de învăţat mai multe despre partea asta a Artei, că până la urmă e o artă să faci poze şi să îţi şi iasă. Aşa că în următoarele săptămâni am să tot pun câte ceva din munca mea, fotografii bune sau rele, cum vin, şi vă las să mă criticaţi până postez altă odioşenie. Deci, toate bune şi …sper să vă obişnuiţi cu schimbările pe-aici. Nu vreau să promit că las estetica blogului în pace că poate mint, şi eu nu mint! Decât în unele cazuri, şi atunci pentru un scop nobil! Farewell 🙂

Øtv

Toate sursele media au luat-o pe ulei rău de tot. Dar rău de tot. Am nimerit şi eu pe Øtv acum ceva vreme în timp să îmi savuram lăpticul şi mai că nu am vărsat toată cana când am văzut ce NEWS ALERT!!! şi-au băgat domnii : ” Cel mai important astrolog român, Mariana Cojocaru, a declarat la Irealitatea Tv că următoarele alegeri vor fi câştigate de Dan Diaconescu şi PP „. Nici nu mai ştiu ce să zic serios. Trebe să fii complet bolund să crezi asemenea porcării şi trebe să fii foarte disperat să fii în centrul aNtenţiei ca să o pui pe nime în drum aia să afirme chestii deastea. Eu personal nici nu m-am mai uitat la Tv de vreo câteva săptămâni şi tare mă bucur că nu fac asta. Şi încă o chestie, de ce mama dracului m-ar interesa pe mine că Tudy ăla s-o filmat cum se ” autosatisface” ?  Dar nu-i de mirare că vezi atâţia looseri pe stradă când te uiţi la tv şi vezi ” E bine că Tudy s-a filmat cum se autosatisfăcea ?” Da-120  Nu-643 . Şi votează românul, votează! Şi nu-i vorbă că şi căcăcioşii ăia profită…Cum să renunţi la o informaţie că pe lângă  că nu ajută telespectatorul, dar şi îi fute mentalitatea, dacă e debil dinăla cu maneaua la telefon. Şi ne mirăm că România este o ţară plină de cocalari şi futincurişti şi tot soiul de looseri care stau degeaba şi se uită la tv. Şi nu cred că dacă îl suni pe un aiurit dinăsta în decursul serii şi îl întrebi clasicul ” Ce faci?” no să îţi răspundă ” Da bine… mă uit la Otv”.

Dacă tot vorbim de cocalari de primă clasă, am întâlnit azi unul care îmi spunea că îi iau aerul, pe tramvai, şi am ajuns să vorbim despre genul de muzică care îl reprezintă pe el : Maneaua. Normal că te reprezintă băi, dacă te îmbraci gay, gelul din păr îţi curge după ureche şi cureaua cu Daniel şi Gabi nu îţi lipseşte din garderobă. Am ajuns şi la punctu în care eu trebuia să îi dezvălui genul meu de muzică, şi acolo s-au complicat lucrurile. ” A, tu eşti d-ăla, impresar nu?”. Corect, mai absolut ca vodka. Dar nu mă înşelam ieri, în Termenul Comun, toţi au un scop. El mergea la UBY lui, nicidecum să o ţină de mână şi să îi spună că atunci când îi zâmbeşte îi bate inima atât de tare că aproape că îi dau lacrimile. Defapt ce zâmbet, dinte gaură, lipsă pauză.

Şi aici ajung din nou la Nime-în-Drum Cojocaru care afirmă că PP câştigă alegerile. Normal, are să le câştige, dacă se adună tot convoiul de bronzaţi şi gay din ţară le iese de-o zeamă. Să fim serioşi… cine foc îl votează pe luzăru ăla?

O treaptă mai sus

Bună dimineaţa, este ora o1.39 minute, iar eu încerc să montez un antet nou, după cum bine îmi ştiţi povestea. Partea bună e că, în photoshop iese mai bine decât în paint, şi cum sunt o putoare de om, am făcut decât două, şi am ales unul cât de cât. Deci, sper să vă placă şi vouă, şi sper să deie Domnu’ ca măcar ăsta să mă ţină o vreme, măcar jumătate de an…