Clouds

Îmi amintesc de zilele extrem de călduroase de la sfârşitul verii şi cum râdeam pe sub mustaţă că va fi o iarnă călduroasă şi voi putea să umblu în izmene pe stradă.

În altă ordine de idei, pe vremea aia îmi incepeam viaţa de blogger, scriam despre absolut orice, criticam, râdeam de unu de altu, chiar am filmat câteva scene prin Mihai-Viteazu despre falsa prietenie şi multe alte lucruri. Mi-am dat seama că sunt destule prostii dintr-astea în lume. Nu mai trebe să mă bag şi io în samă cu treburi asemănătoare. Aşa că încet încet, am început să mă integrez în colectivul artistic, am început să las la o parte glumiţele şi să pătrund într-o altă lume. Am început să fiu pasionat de fotografie, chiar dacă aparatul foto lasă de dorit şi în momentul de faţă. Dar spre bucuria mea, am reuşit să imortalizez o mulţime de momente frumoase, am început să îmi petrec zilele hoinărind şi inşpectând fiecare zona posibilă din zona Clujului care mai putea să îmi ofere o imagine specială, în ochii mei, ciudată în ochii altora şi specială pentru …pentru cine o crede că e specială.

FeryWel! 🙂

Se adună norii

De vreo 2 zile, vremea ne tot ameninţă, se tot joacă cu noi, ba că plouă, ba că nu plouă.De ninsoare nici nu e vorbă…încă! Chiar mă mir, merg la şcoală dimineaţa cu un tricou şi o flanelă subţire şi nu am nici pe dracu…ceea ce în alţi ani, nu mai îndrăzneam să fac asta. Totuşi ne tot ameninţă ăştia de la meteo, ba în stanga, ba în dreapta, că va fi o iarnă grea… Hmm, primele semne de iarnă grea ar trebui sa vina pe la sfarşitul toamnei…ori mă înşel? Facem plajă până la solstiţiu?

În altă ordine de idei, ce-i cu poza de mai sus? Dânsa, draga de ea, e făcută în jurul orei 4… 4,30. Am urmărit toată ziua nişte nori dinăştia ureşeşti, prin tot Clujul (adică vreo 4, 5 străzi din centru) până am reuşit sa prind oarice pe aparat. Culmea e că toată ziulica a fost înnorat şi a pticurat de vreo 2 ori..aşa să ne sperie doar, şi după ce am făcut poza asta, a şi început să plouă…aşa cinaş. Dar mă întristează totuşi…nu mai plouă aşa cum ploua înainte toamna…

Ţin minte că aveam vreo 4 or 5 ani şi mă tot duceau ai mei la Dezmir, că plânjeam după o mirătură de câine..(iubeam câinii enorm, acum n-am unde să-i ţin din păcate) că aproape toată copilăria-adică de dinainte să merg la şcoală- am petrecut-o la buna şi la bunu. Să revin: şi aşa, m-a prins şi pe mine odată toamna în Dezmir, mai exact tot aşa o lună noiembrie…Singurul lucru care mi-l amintesc clar e că ploua… dar nu ploua exagerat de tare, ploua normal şi încontinuu. Apa prin  Şanţuri curjea în jos (nu în sus, că nu sfidează legea gravitatiei)pe strada Crişeni (pentru cunoscători) şi drumu era tăt numa tină! Dacă vroiai să ajungi cu bine pe jos din vârfu dealului, de la bufet, până la calea ferată…iţi trebuia un echipament serios, altfel Flenduri te făceai…

Oricum, ideea e că prin  discursul de mai sus, vroiam să vă evidenţiez faptul că lumea e în continuă distrugere… şi se pare tot mai mult că nu e o dumă, e un fapt. Păcat, dar adevărat…