Rezumat 24, 25

Dimineaţă. 24 sept.

N-am mai avut parte de amuzantul eveniment cu „Vila ceia”, însă am avut parte de o dimineaţă plină de evenimente care îs prea plictisitoare pentru a fi povestite, însă unul poate fi privit, două chiar..sau poate trei. Ia ni, vedeţi voi!

Uneori o poză face mai mult decât o pagină de cuvinte, alteori un cuvant face cât 10 poze.

Băăă, ce artist în cuvinte îs. Totuşi, monotonia clujului este descrisă şi aci prin poza de mai jos. (Monotonia că aşa vreau eu, dar defapt culorile erau destul de cinaşe.)

Am apucat să-i filmez şi pe suporterii alb-negri, adică ceva din suporteri, totuşi, hai alb-negrii-vişinii!

Şi sara, bineînteles ca tăt bobocu la o învârtită românească ardelenească clujenească liceenească, cum foc vreţi să-i mai ziceţi, la balul bobocilor,la care numa boboci no fost. Adică o fost, da aşe 2-3 .

Neaţa bună, 25.

Azi a fost ziua în care românul, rromânul şi tăte naţiile care mai îs aici pe partea asta de europă, inclusiv „deţinătorii de drept al Ardealului”, Fekete şi trupa(ele) şi-au făcut datoria faţă de ţară, sau batăr au ţâpat şi ei un goz la gunoi.

Şi io am strâns gunoiu de pe stradă azi! Deşi am fost la Câmpia de dimineaţă, mi-am făcut  timp şi pentru activitatea asta! Deoarece România merită!

N-am poză să vă dovedesc, dar pe cuvânt de rugbyst! Am fost foarte încântat să vad doi domni, care s-au oprit în mijlocul drumului de pe biciclete şi au cules nişte gozuri, aruncându-le în pubelă! Mi-aş fi dorit şi io un tricou dinăla cinaş cu Let’s Do It, Romania! Dar am avut satisfacţia batăr că am făcut un lucru bun pentru ţară!!

Acum ţara este sigur, dacă nu în totalitate curată, puţin mai curată decât înainte, şi haideţi să o păstrăm aşa! Let’s Do It , Români! În continuare!

În trecere pe strada Galileo Galilei, am observat că mica alee parcă e o bucată ruptă din junglă, ori din Grecia?

Oricum, cred că totul se rezumă la ce ne aduce seara, surprizele misterioase care năvălesc în lume odată cu lăsarea întunericului şi răsăritul lunii, care este deosebit de frumoasă şi care îţi UNJE privirea dacă  te uiţi antenă!

În concluzie (a mea concluzie) : Cinaş! A voastră?!

Dimineaţa pe răcoare.

Te miri ce poate gândi omul în stare de…prostie ! În primul rând am o întrebare pentru clujeni : Ce reprezintă această clădire?

Exact asta se gândea şi o tanti azi dimineaţă la opt ceas, când soarele îşi căsca uătii  iar clujeanul asculta radio impuls.

Merg spre şcoală, ajung lângă catedrală, însoţit de o colegă şi din vorbă-n vorbă trecem de strada Iuliu Maniu ajungând aproape de Eroilor.  Când, opreşte o maşină cu număr de cluj lângă trotuar, şi din ea, deschide o tanti portiera şi ne întreabă:

-Mă scuzaţ, tribunalu unde-i?

Mă apropii de dânsa şi îi explic pe limba noste.

-Amu, prima stradă uă luaţ la stanga şi după intersecţie trajeţi pe dreapta şi aţ ajuns!
-Acole ni? Clădirea ceie care se vede colţu?
-Da tanti!
-Da, vila ceia mare (şi arată către Teatrul Naţional) ce-i?

Pufnesc în râs, că no, mi so părut oarecum ciudat să voroveşti aşe în stil clujean, să vii şi cu maşină cu număr de cluj (şoferu părea a fi bărbatuso) şi să spui despre Teatrul Naţional că „Vila ceia mare” .

– Tanti dragă, da vila ceie îi Teatrul Naţional!
-Eee, no bine mă coptile, dăl în foc! Mulţam fain, zua bună!
-La revedere! spun eu râzând.

Aşe-i cu românu ăsta ! Greu de cap, da şi mai greu de minte!