Din floare în floare

Deşi ideile mă năpădesc, şi problema cu antetul e un stereotip deja, am decis să vorbesc despre activitatea, sau activităţile legate de blog.

First, deşi am decis să schimb tematica blogului, din cea de Blog de critică la cea de Blog de linguşeală şi fotografii, nu ţine. Tot trebuie să înjur pe cineva sau să comentez ceva. Aşadar din când în când va mai apărea câte o postare de genul ultimelor 2 (uouTV şi aia cu oamenii care nu gândesc).

În altă ordine de idei, cred că mă apuc de lucru. Serios. Am început să iau fotografia din glumă din joacă, puţin mai în serios şi să mă apuc de învăţat mai multe despre partea asta a Artei, că până la urmă e o artă să faci poze şi să îţi şi iasă. Aşa că în următoarele săptămâni am să tot pun câte ceva din munca mea, fotografii bune sau rele, cum vin, şi vă las să mă criticaţi până postez altă odioşenie. Deci, toate bune şi …sper să vă obişnuiţi cu schimbările pe-aici. Nu vreau să promit că las estetica blogului în pace că poate mint, şi eu nu mint! Decât în unele cazuri, şi atunci pentru un scop nobil! Farewell 🙂

Deochiul şi urmările sale.

Ce este deochiul? Nimeni nu ştie cu siguranţă. Unii spun că este un furt de energie, provocat de privirea admirativă sau invidioasă a unor persoane despre care se crede că ar avea puteri magice. Primul semn că eşti deocheat constă în durerea de cap, secondată de căscat, chiar dacă nu eşti obosit. Există şi alte simptome ale deochiului – lipsa de putere, ţiuitul în urechi dublat de temperatură, starea de vomă etc. Antidotul stă în rugăciune sau descântec. În caz contrar, de este om sau animal, se îmbolnăveşte şi moare; de este pământ, se crapă; de este sticlă, plesneşte.

Vă întrebaţi poate de ce nu am mai postat nimic în ultima vreme. Ei bine, din cauză că am fost deocheat şi n-am fost în stare de nimic plus că mi-am dat seama abia după aproape o săptămână.

Luni, la şcoală eram vioi, spriten şi în formă, de marţi am început să simt aiurea, de parcă o luasem razna, nu mai aveam nici o putere, am avut temperatură, o stare de vomă continuă, îmi era somn tot timpul.  Până azi, am dat vina pe răceală, dar după cum mă cunosc, şi la cum mă tratez, mie răceala îmi trece în 2 zile, maxim 3! Aşa că m-am pus azi pe gânduri şi a ieşit cam aşa:

-Eu de la răceală n-am cum să mă simt aşa rău, plus că mă vindec destul de repede, având în vedere cum mă tratează mama cu ceaiuri, medicamente şi alte chestii de-ale ei. Deci, ori am ceva mai grav, ori îs deocheat.

Aşa că, după ore, ajung acasă şi îi spun la tata să îmi stingă cărbuni, poate chiar îs deocheat. Şi da, s-au adeverit bănuielile mele.

Feriţi-vă de deochi, se spune că dacă porţi ceva roşu la/pe tine, deochiul te ocoleşte. Asta no prea cred, da` fiecare cu superstiţiile lui.

O seară faină!